Odată cu deschiderea graniţelor către lumea largă, spectrul social românesc s-a îmbogăţit cu cîteva specii de călători, fiecare cu particularităţile şi bugetul său: turistul-de-portofoliu (care bifează orice şi se fotografiază cu toate maşinile sport); turistul-de-fiţe (care-şi împarte timpul între shopping şi cîrciumi alese) şi turistul-de-conferinţe (genul care foloseşte singurele ore libere pentru a scotoci rafturile cu solduri). Printre miile de astfel de turişti şi-a făcut loc, modestă şi oarecum stingheră, o subspecie care are alte ambiţii. Turistul-de-concert-sau-festival este uşor de reperat. Are aer hippie, se cazează în camere cu multe paturi în hosteluri, se îmbracă sport şi mănîncă la plimbă-tava, economisind astfel bani pentru un tricou cu Roger Waters sau un album U2 semnat. Din fericire, în cei peste 15 ani de cînd fac parte din acest trib nomad, numărul celor care-şi împart bugetul de vară între festivalurile locale şi cele internaţionale a crescut vizibil. Mai mult, am ajuns să vedem mereu feţe cunoscute, fie că vorbim despre mari concerte la Zagreb, Budapesta sau Praga ori despre festivaluri în Bulgaria, Anglia sau Germania. Printr-un proces aproape alchimic, tinerii care bîntuie continentul cu rucsacurile în spate au devenit cetăţeni de onoare ai Muzicii Bune.

DE ACELASI AUTOR Întoarcerea Olandezului Zburător Campionatul Mondial de jazz în aer liber "Nu sînt interesat de perfecţiune, ci de precizie" - interviu cu pianistul Nik Bärtsch Relatare din beciul cu jazz Primele contacte cu concertele şi festivalurile de afară au venit odată cu călătoriile în interes de serviciu din anii ’90. În 1996, la prima mea participare (doar ca jurnalist acreditat, din păcate) la turneul de tenis de la Roland Garros, am descoperit celebrul Virgin Megastore de pe Champs Elysées. În fazele incipiente ale concursului aveam destul timp liber, astfel că petrec