Aleargă cel mai mult la antrenamentele lui Saint-Etienne şi înţelege indicaţiile antrenorului, chiar dacă nu ştie încă limba franceză. Bănel Nicoliţă s-a acomodat parţial cu oraşul, dar mintea îi stă şi acum la Steaua. "N-avem cum să nu batem în Israel" sau "E clar că avem un lot mai bun decât Dinamo", sunt doar câteva dintre frazele care îi trădează sentimentele faţă de clubul la care a devenit celebru.

Bănel, după şapte ani la Steaua, ai schimbat peisajul. Cum îţi e aici, la Saint-Etienne?

E un pic greu acum, muncesc să mă acomodez cu oraşul, cu noua echipă. E dificil pentru că nu cunosc limba, altfel nu aş avea probleme.

Te descurci cu oraşul? Nu e chiar la fel de mare ca Bucureştiul...

A trebuit să învăţ repede traseele de pe aici. Să îţi zic de ce: în afară de antrenamente, nu mai avem niciun contact cu clubul. Nu există cantonamente, aici e fiecare pe cont propriu. Chiar şi la deplasările pentru meciuri ne întâlnim la aeroport, vine fiecare cu maşina personală. Îţi dai seama ce şoc a fost pentru mine, eu fiind obişnuit cu Steaua, acolo unde totul se făcea în grup.

"Aici nu ne controlează nimeni"

Sunteţi chiar aşa de capul vostru? Nu vă controlează nimeni programul?

Nu! De ce ar face-o? Până la urmă, asta înseamnă un club profesionist sută la sută. Dacă după antrenamente o ţii numai în distracţii, discoteci şi baruri, se vede pe teren.

Pentru că tot vorbim despre echipă, cum a fost primul contact cu noii tăi colegi?

Eu mă adaptez foarte repede oriunde. Aici am găsit un grup superunit, colegii ştiau multe lucruri despre mine. Ştiau că vin de la cel mai important club din România, mă văzuseră şi pe teren în meciul naţionalei cu Franţa şi îşi făcuseră deja prima impresie.

"Franţa mi se potriveşte!"

Ai avut oferte din Belgia, din Turcia... De ce ai ales Franţa? @N_P