Din 1990 n-am mai văzut atâta forfotă la UDMR. Parcă-i stare de asediu. E şi normal, pentru că astăzi începe recensământul populaţiei. La ultimul, din 2002, au ieşit la socoteală 1,5 milioane de maghiari. Din 1990 n-am mai văzut atâta forfotă la UDMR. Parcă-i stare de asediu. E şi normal, pentru că astăzi începe recensământul populaţiei. La ultimul, din 2002, au ieşit la socoteală 1,5 milioane de maghiari.
Cum legea prevede că dacă o minoritate atinge ponderea de 20%, limba acesteia poate fi folosită oficial în administraţie, maghiarii s-au pus pe muncă. S-a făcut turul bisericilor, iar preoţii cultelor tradiţional maghiare au predicat de şi-au uscat gâtlejurile. Ungurii din familiile mixte au fost instruiţi că nimeni nu are voie să se exprime în locul lor. S-au făcut adevărate lecţii şi repetiţii ca nu cumva raportorii să utilizeze creionul.
Ce mai, mobilizare generală! Disperarea UDMR atinge însă forme ridicole. Cum nu e nevoie decât de un act de identitate, liderii maghiarilor au început să caute amatori de a se declara maghiari. Secuii şi ceangăii au fost primii invitaţi "ca parte a naţiunii maghiare", deşi prin venele lor numai sânge de honved nu curge. În Harghita, preşedintele UDMR, Borboly Csaba, i-a îndemnat şi pe ţigani să se declare unguri, pentru că, la urma-urmei, "aici este o cultură maghiară". N-are rost să se opună! Tupeul a atins cote maxime când doi-trei isteţi au început să facă aceleaşi propuneri românilor.
Da, numai la noi s-ar auzi de daco-romani cu obârşia în stepa Asiei! Parcă-i şi văd pe Ilarion Ciobanu (Gerula) şi Amza Pellea (Decebal), superiori, admirând "Coloana lui Attila": "nem tudom romano". În stilul ăsta de racolări, muftiul turco-tătarilor va deveni credinciosul lui Laszlo Tokes, iar toţi refugiaţii de culoare se vor declara maghiari. Ce, n-aţi mai văzut unguri negri?
