Miercuri seara, sediul Bancii Centrale Europene. In sala mare e organizata ceremonia oficiala in onoarea lui Jean Claude Trichet, presedintele vreme de 8 ani a institutiei (si al carui mandat se incheie). Participa actuali si fosti sefi de state, guvernatori de banci centrale samd. In fata sediului din Frankfurt, “indignatii” protesteaza. "Trei lucruri sunt esentiale acum: sa crestem capacitatea de reacţie a FESF, sa capitalizam bancile si sa gasim o solutie pentru greci", spune Trichet. Sarkozy si Merkel isi arunca ochiade. Imediat dupa ceremonie cei doi se retrag pentru un mini-summit la care discuta cum sa iasa din criza. Trichet pleaca, Mario Draghi vine. Draghi e cunoscut ca un adept al politicilor monetare pe care Trichet le-a pus in practica.

Vezi aici discursul integral al lui J-C Trichet A doua zi dis de dimineata, euro isi incepe traiectoria in scadere. Discutiile din ajun dintre Franta si Germania a dezamagit pietele. "Mini summit-ul" de urgenţă între proaspatul tatic Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel a aratat ca pozitiile celor doi nu pot fi armonizate din cauza diferentelor privind propunerea transformarii FESF in banca (Berlinul refuza in vreme ce francezilor le-ar conveni o salvare pe bani europeni) În această dimineaţă, Financial Times scrie că UE estimeaza ca bancile ar avea nevoie de numai 80 miliarde de euro, în vreme ce alti economisti vorbesc despre 200 de miliarde.

Pietele raman “sub tensiune”. Ce ar trebui sa se intample pentru ca pietele sa se linisteasca? Daroare cauta pietele linistea?

Ceea ce a dus aici a fost o cursa financiara nebuna care a dus la formarea unui ghem atat de incalcit in care sa-l desfaci iti ia prea mult timp (si nici nu se stie daca vei reusi vreodata) iar sa il arunci nu poti pentru ca deocamdata nu ai ce sa pui in loc. Din pacate nu s-a nascut de multa vreme un nou arhitect financiar.