Mă număr printre cei care cred că Şerban Huidu trebuie să plătească, dacă va fi găsit vinovat pentru accidentul în care trei oameni şi-au pierdut viaţa. Dacă se vor găsi circumstanţe agravante, închisoarea este necesară.

Nu pot însă să nu constat că, în lipsa unei sentinţe a justiţiei, foarte puţini dintre cei care au scris sau vorbit despre acest eveniment tragic au dat dovadă de compasiune, atât pentru cei care au murit, cât şi pentru cei care vor trebui să trăiască cu moartea lor pe conştiinţă. Despre acest sentiment, necesar, dar extrem de rar în aceste vremuri, a scris cu mult talent şi luciditate colegul meu de la Hotnews, Dan Tapalagă. Majoritatea "opinacilor" au semănat cu românaşii pilangii, care, veniţi la un priveghi să evite un delirium tremens , îşi pun în cap rudele răposatului, fiindcă se apucă, după un pahar de rachiu, să-i conteste mortului calitatea umană. Unii au căzut victime ale delirului mediatic din aceste zile, iresponsabil şi cinic, exclusiv din cauza prostiei. Alţii au căzut pradă propriilor emoţii, amplificate de tragicul eveniment de la Timişul de Sus. Aceştia nu pot fi acuzaţi de rea credinţă, ci, eventual, de slăbiciune.

Cei mai mulţi au ales să alimenteze, în mod perfid, apetenţa publicului pentru morbid, cu scopul de a monetiza tragediile altora. Ei s-au poziţionat fie de partea victimelor, fie de partea vedetei de televiziune, au derulat anchete personale, au întocmit rechizitorii şi au pronunţat sentinţe înaintea justiţiei. Nume grele ale presei au derapat în decor. Cristian Tudor Popescu, un condei lucid, a scris că "e greu să nu constaţi că omul (Şerban Huidu- n.red.) e bolnav la cap şi la suflet în general". Radu Banciu a fost realmente grosier: "Omul ăsta are de făcut puşcărie, trei morţi, nici atât nu e de ajuns? O să fie de vină constructorii maşinii că prostul ăsta cu creierii jumătate mergea cu 100 în