A fost ziua judecatii. Gigi Becali a fost achitat. Calin Popescu Tariceanu a pierdut in fata lui Emil Boc, iar Traian Basescu i-a mai tras o palma lui Dinu Patriciu.
Romanii sunt insetati de dreptate. Daca exista vreun domeniu la care suntem repetenti mondiali, atunci acesta e justitia si dreptatea.
Nu am aflat cine a tras in decembrie '89, nu stim cine ne fura de 21 de ani in continuu si inca nu ne-am deconspirat fostii calai deghizati in securistii de astazi.
E de inteles de unde vine setea de dreptate a unui popor, altfel obisnuit sa lase totul in suspendare, neterminat si deschis catre orice "negociere". Ei bine, din randurile acestui neam, unde foarte putini au curajul de a-si asuma o idee pana la capat, indiferent de consecintele ei si impotriva trendului majoritatii, rasar din cand in cand atitudini care te arunca in perplexitate.
Starea de uimire amestecata cu nedumerire vine nu din neintelegerea unui fenomen - fapt, ci din caracterul incredibil si exceptional al lucrului in sine.
Asta am simtit cand am vazut pana unde au ajuns reactiile provocate de accidentul lui Serban Huidu in spatiul public. Dintre toate ciudateniile, una mi-a atras atentia mai mult decat toate celelalte. Modul barbar in care Cristian Tudor Popescu a fost tratat de catre unii "colegi" pentru opiniile pe care le-a formulat in legatura cu accidentul lui Huidu.
Liviu Mihaiu s-a asezat realmente cu fundul la el, in timp ce CTP vorbea prin telefon, iar Sorin Rosca Stanescu a parasit platoul in semn de protest, refugiindu-se in public. Toate astea se intamplau intr-o emisiune de la B1 Tv, unde mai erau invitati Cosmin Gusa, Mihail Neamtu, Dan Adronic si Radu Moraru.
Nu mi-a placut niciodata CTP. Dar niciodata. Atat de rar am fost de acord cu opiniile sale, incat memoria nu a retinut exceptiile. De cand mi-l adu
