Ediţia a doua a evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest, desfăşurată între 14-20 octombrie, la Cinema Studio şi Noul Cinematograf al Regizorului Român (MŢR), i-a încîntat pe cinefilii români, care au umplut sălile la proiecţii şi la discuţiile pe marginea filmelor din program. Şi anul acesta, evenimentul cinematografic iniţiat de Cristian Mungiu şi organizat de Voodoo Films a adus în Capitală numeroase titluri importante din selecţia celui mai mare festival de film din lume, începînd chiar cu Palme d’Or-ul celei mai recente ediţii – The Tree of Life, al cincilea lungmetraj (în aproape patru decenii) al apreciatului şi enigmaticului cineast american Terrence Malick. Cinematograful pe canapea Acest film, ai cărui germeni pot fi identificaţi în scenariul Q, datînd din anii ’80, a facilitat organizarea unui eveniment inedit pentru România. După modelul dezbaterilor din cadrul bienalului European Psychoanalytic Film Festival de la Londra (al cărui preşedinte onorific este celebrul regizor italian Bernardo Bertolucci), The Tree of Life a fost disecat, în faţa unui public numeros, de către trei psihanalişti (Georgiana Dobrescu, Alfred Dumitrescu şi Bogdan Sebastian Cuc), un critic de film (Anca Grădinariu) şi un cineast (Andrei Ujică). Georgiana Dobrescu, care îi sugerase lui Cristian Mungiu organizarea dezbaterii, a schiţat o comparaţie între cinematograf şi psihanaliză, pe baza unor similitudini între, de pildă, relaţia personaj-spectator şi pacient-terapeut. Alfred Dumitrescu a interpretat mesajul filmului lui Malick (tentativa de reconciliere a Graţiei cu Natura, în folosul umanităţii) ca pe un demers esenţialmente psihanalitic. La rîndul său, Bogdan Sebastian Cuc a atras atenţia că, dacă folosim filmul ca spaţiu de reflecţie, putem să analizăm ce ne spune el nu doar despre autor, ci şi despre noi, ca spectatori care ne raportăm subiectiv la ceea ce se întîmpl