"Toate marile teme ale religiei creştine - căderea, fericirea originară, regăsirea, ispăşirea, subiectul mesianic - se regăsesc în mitul istorico-escatologic al marxismului", afirmă politologul Vladimir Tismăneanu în ultima sa carte.
Dacă Eric Voegelin şi volumul său "Religiile politice" (trad. rom. Humanitas 2010), despre care am scris aici acum o săptămână, sunt deja parte a literaturii clasice de politologie, românii au o şansă în plus să se lămurească asupra acestei problematici graţie eforturilor, studiilor şi cărţilor profesorului Vladimir Tismăneanu. Ultimul său volum apărut în limba română, "Despre comunism. Destinul unei religii politice", apărut tot la Editura Humanitas (2011), constituie la rândul său o piesă grea în desconstrucţia ştiinţifică a celui mai aprig flagel al secolului XX. Cum profesorul Vladimir Tismăneanu de la Universitatea Maryland (SUA) nu mai are nevoie de prezentări, mă voi opri preponderent la capitolele din carte dedicate explicit comunismului ca religie.
"Marxismul a fost, înainte de toate, un proiect demiurgic fixat asupra distrugerii societăţii burgheze fundamentate pe cultul proprietăţii private" (p. 17), subliniază Tismăneanu. Mărturisirea devenită argument al cărţii nu este lipsită de ironie: "Am scris mult pe parcursul anilor despre problema stafiilor şi a fantomelor, a spectrelor. Într-adevăr, fantomele vin în miez de noapte şi ne bântuie în continuare. Sunt spectre care privesc spre viitor şi cele care vin din trecut. Spectrul care priveşte spre viitor este, evident, cel întruchipat în primele rânduri ale Manifestului Partidului Comunist. «O stafie bântuie Europa: stafia comunismului.» Aşa începe una dintre cele mai faimoase cărţi din istoria gândirii politice, pe care Laszek Kolakowski o numea cel mai important pamflet politic scris vreodată" (p. 17). Comparaţia inevitabilă cu fascismul, spectrul care "vine din
