Din accidentul lui Serban Huidu n-a invatat nimeni nimic. A doua zi deja unul asemanator avea loc undeva prin Transilvania. A treia zi, altul. Si tot asa.

S-a spus de o mie de ori - principala si aproape singura problema pentru miile de morti de pe sosele noastre sunt chiar drumurile. Fara autostrazi, vom avea in continuare mii de morti pe an, drame si tragedii in fiecare saptamana.

Oricat de cinic ar suna, adevarul e ca din tragedia lui Huidu nu va ramane mai mult decat o excelenta reclama pentru Mercedes ML si o foarte proasta parere despre Logan. Cu atat va ramane majoritatea romanilor.

Cat despre politicieni... sa vedem ce au inteles ei. In primul rand, nimeni nu s-a gandit sa propuna construirea de autostrazi ca prioritate nationala zero. Parca celebra judecata a lui Traian Basescu despre necesitatea construirii de autostrazi, din perioada in care era ministru al Transporturilor, ca Romania nu are nevoie de asa ceva, inca planeaza ca un blestem peste creierele guvernantilor.

Aici nu exista nicio scuza. Doar ca nu se vrea. Nu exista nu se poate, ci doar nu vrem. In cel mai bun caz, se poate adauga lipsa de viziune, prostia si batjocorirea interesului general.

In Romania situatia sta in felul urmator. Avem o singura autostrada care leaga doua orase cat de cat importante - A1: Bucuresti - Pitesti. In rest, noi avem doar cioturi, resturi, batai de joc la adresa ideii de infrastructura si drumuri moderne.

Emil Boc, intr-un delir specific rolului pe care il interpreteaza de atata timp, se infigea pompos cu foarfeca in mana la fiecare inaugurare de 10 - 20 de kilometri de autostrada. Pana intr-acolo a ajuns ipocrizia si demagogia acestor oameni, ca mai aveau putin si afirmau ca au terminat reteaua de autostrazi. Ce mai conteaza ca ce inaugura astazi se surpa maine, iar majoritatea kilometrilor erau