Citindu-i poezia, ai sentimentul că solitudinea a devenit în timp o a doua natură şi că, uneori, ea însăşi îi dictează poemele
Copilăria rămâne o zonă de radiere luminoasă în viaţa scriitoarei
Uneori Dumnezeul poeziei ne scoate în cale câte un autor despre care nimeni nu ştie nimic. Poeta Ada Sofineti, citindu-i poeziile "Ferestre vesele, ferestre triste", ai sentimentul că solitudinea a devenit în timp o a doua natură şi că, uneori, ea însăşi îi dictează poemele. De timpuriu a dovedit aptitudini pentru învăţarea limbilor străine. Primele desluşiri se petrec într-o grădiniţă particulară în limba franceză. Devine membră a corului de copii de la Palatul Naţional al Copiilor, Allegretto, iar mai târziu face parte din corul de copii al Radioteleviziunii Române, susţine în prefaţa cărţii "Ferestre vesele, ferestre triste", poetul Dan Verona.
Bunicii, zeităţile cu influenţă benefică
O bunică, dinspre mamă, la Marea Neagră şi bunicii din partea tatălui în Maramureş sunt zeităţile cu influenţă benefică asupra scriitoarei. Între cele două bătrâne raiuri româneşti îşi împarte lunile de vară şi de iarnă, silabisind primele versuri în limba paradisului a acestor locuri, limba fericirii absolute. La vârsta de zece ani se mută la Teheran, unde tatăl său fusese trimis în calitate de înalt diplomat, primul de după revoluţia română. Acum trăieşte primele experienţe ale întâlnirii cu universul altor culturi, altor civilizaţii, se simte atrasă de magia unor spaţii noi, cu oameni noi şi tradiţii diverse, cu felurite şi surprinzătoare moduri de a concepe viaţa, dragostea, moartea.
Primele gesturi de iniţiere în arta diplomaţiei
La încheierea misiunii părinţilor în Iran, revine în ţară, unde frecventează cursurile Şcolii Internaţionale Americane. Aici este încurajată să-şi continue preocupările de lucru cu copiii, prin int
