Alexandrina Hristov (33 de ani), artista basarabeană care a răpit publicul din România cu muzica ei, îşi aminteşte de perioada care i-a dăruit o bună parte din ceea ce este astăzi: copilăria şi adolescenţa.

Alexandrina are o brichetă sub forma unui peştişor de aur şi este foarte atentă la cuvintele ei. Are o pălărioară cu cănăfiori roşu-verde şi este şi mai atentă la cuvintele tale; dacă e o inflexiune care nu-i convine, taxează pe loc. A venit din Chişinău în Bucureşti acum cinci ani şi aici, talentul ei - în muzică (o combinaţie de pop acustic, alternative, cu influenţe de jazz) şi pictură - a prins rod bun. Alexandrina este fermecătoare. Şi conştientă de asta. Este exact ca în picturile ei: bosumflată, capricioasă, surâzătoare, surprinsă, contemplativă. Şi foarte femeie.

Invoci des în cântecele tale perioada copilăriei.

Am fost un copil fericit cu o copilărie de poveste. Am fost adorată de părinţi, de bunici, de toată lumea. Eram foarte grăsuţă şi foarte brunetă, cu un ten închis.

Cum era mama ta?

Frumoasă, deşteaptă, gingaşă, blândă, dar şi o femeie foarte puternică, era în zodia Leului. Cred că avea toate calităţile unei femei perfecte. Era o mamă desăvârşită şi o profesoară extraordinară (n.r. - profesoară de franceză). Mereu casa era plină de studenţi, de oameni care îi aduceau cadouri, flori. Era iubită. Aşa îmi amintesc eu de mama, fiind înconjurată de foarte multă lume.

Alexandrina mică, alături de adorata sa mamă

Te-a afectat în vreun fel asta, faptul că mama ta era în centrul atenţiei?

Nu, cum să mă afecteze? A devenit, în subconştientul meu, un model pentru mine. Întotdeauna îmi doream să fiu ca mama. A fost foarte frumoasă, din toate punctele de vedere, şi în interior, şi în exterior.

Cum te înţelegeai cu tatăl? Ştiu că el este cel care te-a influenţat şi îndruma