Tin sa va anunt decesul ospitalitatii la romani. Am recenzat azi zece locuinte (norma pe care mi-o propusesem) dar niciunul, un singur omulete dintre cei recenzati nu mi-a dat un pahar cu apa. Si mi-era o seteeee! In rest, am fost mirata sa vad cat de obedienti sunt oamenii, pe alocuri chiar creduli, cum m-au primit in casele lor fara obiectii, si mi-au oferit pe tava datele lor, fara sa comenteze. Toti erau informati ca "trebuie sa vina cu recensamantul" si ca "trebuie sa dam datele", scrie Dollores Benezic pe blogul ei.
Avem tevi de apa calda, dar nu si apa
Am inceput programul cam de la 12.00, dupa ce am mancat acasa niste friptura la tava cu cartofi si o salata de varza. Pe drumul spre blocul cu pricina m-a apucat o criza de stranut cu rinoree apocaliptica, declansata de alergia mea la praf. Pe strada se turna asfalt si era un nor de pulbere in jurul blocului.
Stranutand, suflandu-mi nasul, stranutand... am sunat timid la usa apartamentului la care administratorul imi spusese ca gasesc sigur pe cineva acasa. Mi-am facut botezul in recensamant intr-o familie cu zece copii, de religie .. alta decat ortodoxa. De altfel dintre toti cei recenzati de mine azi, doua familii au avut alta religie, in rest numai mandri ortodocsi.
Noroc ca femeia aia, mama eroina a zece copii, o fi vazut multe la viata ei, ca tot timpul cat am stat acolo in sufrageria ei, completand la formulare (cate unul pentru fiecare membru al familiei) am udat un pachet de servetele si am varsat lacrimi amare din ochi-mi de recenzoare. Mi-am tot cerut scuze, cam dupa fiecare formular, si am dat asigurari ca nu e gripa, e doar o pardalnica de alergie, dar doamna, foarte amabila, mi-a zis ca nu se sperie ea nici macar de o gripa.
Era pregatita, avea toate CNP-urile trecute pe o foaie, si in minte avea toate datele celor din familie: studii, pregatire, loc
