Avalanşa de performance- uri, în cadrul cărora s-au manifestat artişti veniţi din toate colţurile lumii şi din toate domeniile artelor, a continuat până la finalul eXplore dance festivalului.

Una dintre cele mai surprinzătoare prezenţe a fost cea a lui An Verstraete, din Belgia, a cărei acţiune scenică a constat în răsfoirea paginilor unei cărţi de poveşti, The Angry Girl, proiectate pe un ecran alăturat pentru a fi mai bine văzute de spectatori. De la poveşti la politică globală ne-a purtat Anna Mendelssohn din Austria, foarte bună actriţă, în piesa ei Cry Me a River, vorbindu- ne despre actualele schimbări climatice. Două artiste remarcabile au fost, în aceeaşi seară, Fanny Futterknecht, din Austria şi Eszter Salamon din Ungaria/Germania. Purtând măşti de păpuşi, Fanny Futterknecht şi partenerul ei, Raphael Michon, ne-au invitat, în piesa lor I almost love you, într-o lume a candorii, în care au vorbit, au cântat şi au dansat, cu multă poezie. În pofida titulaturii lejere, Dance for Nothing, Eszter Salamon a abordat cu toată seriozitatea un experiment deosebit de dificil, acela de a vorbi neîntrerupt şi de a dansa continuu, nu însă ca Daniel Linehan, pe ritmul creat de propriile sunete, ci în răspăr cu ele, ceea ce mărea mult dificultatea exprimării prin ambele modalităţi. Neconvingătoare a fost în schimb propunerea altei artiste din Austria, Valerie Oberleithner şi piesa ei, fără cap şi coadă, Splendid isolation.

Printre multele experimente care au abordat posibilităţile ritmice ale expresiilor vocale – nu ca sens ci ca plasticitate a sunetului – expresii vocale însoţite de mişcări adecvate, unul de certă valoare a fost cel al Sofiei Dias şi al lui Victor Roriz, artişti din Portugalia. Piesa lor, A Gesture that is Nothing but a Threat, bine gândită până la cel mai mic detaliu, o adevărată bijuterie, a evidenţiat felul cum unele atitudini obişnuite