„Izgonit" din templul culturii, de oameni răi, vicioşi şi netalentaţi, Călin Hanţiu nu-şi părăseşte universul şi mai face o încercare. Vrea să scoată dansatori cu stofă din oameni normali, care nu şi-au pus niciodată poantele în picioare. Viitoarele vedete vor urma cursurile Centrului de teatru-dans contemporan, fondat de Călin Hanţiu în parteneriat cu Teatrul de Stat Constanţa.

Călin Hanţiu despre debut şi întâlnirea cu Oleg Danosvki: „Am debutat în Giselle la Cluj. Mama a hotărât destinul meu artistic. Mi-a impus efectiv. Îmi plăcea foarte mult să dansez deşi în acea perioadă eram chiar un bun violonist. Aşa mi-a fost hărăzit să ajung balerin şi nu regret. Îmi pare rău de situaţia actuală a baletului românesc. Ştiam de Oleg Danovski, dar nu l-a întâlnit până nu am ajuns la Constanţa. L-am perceput ca un maestru de balet, dar a fost o întâlnire normală. Am avut o colaborare chiar foarte bună cu dânsul, ajutam foarte mult la ceea ce mi se cerea. Dânsul a avut încredere în mine. În dans, pe lângă valoare, trebuie să ai foarte mult noroc".

Călin Hanţiu despre cariera sa: „Nu pot să spun că m-am considerat un rege al scenei, dar am avut euforia unei altfel de stări în două spectacole: în Spartacus şiîn Rapport, în coregrafia maestrei Brigitte Cullberg. Aş mai dansa şi astăzi, dacă nu as fi acceptat în urmă cu câţiva ani funcţia de director. Această funcţie mi-a distrus apetitul de a mai urca pe scenă şi de aceea m-am dedicat doar coregrafiei".

Călin Hanţiu despre baletul acestui mileniu: „Nu sunt mutaţii noi, sunt teme preluate de la coregrafi care au fost mai deştepţi decât noi. În sensul în care ei au dezvoltat baletul neoclasic sau au descoperit dansul contemporan, iar ceilalţi au fost doar nişte schimbători de idei ale paşilor, ale regiei. Noutăţi radicale au adus Maurice Bejard, Mats Eck şi alţii pe care probabil publicul îi recunoaşte.Din punct d