Baza de pregătire a celor de la Saint-Etienne se află în L'Etrat, o suburbie la vreo opt kilometri de centrul oraşului. Între două dealuri împădurite sunt şase terenuri de fotbal care înconjoară o clădire de birouri, sala de gimnastică şi vestiarul. Pe unul dintre aceste terenuri se antrenează una dintre cele mai iubite echipe din Franţa. În mijlocul fotbaliştilor, majoritatea vorbitori de limbă franceză, se află Bănel Nicoliţă. La fel ca la Steaua, mijlocaşul ascultă cu privirea în pământ indicaţiile antrenorului Christophe Galtier. Cu umerii adunaţi şi pumnii strânşi în dreptul pieptului, românul începe tare din prima. Bagă "material", aşa cum făcea şi în România. Şi, culmea, francezilor le place!

"Salut, Bănel! Cam tare antrenamentul, nu?", l-am abordat la final. "E, na! E parfum, frate! Aici e mai subţire pe fizic, nu e ca la noi. Facem mult de tot cu mingea, scheme, poziţionare, atac-apărare, tot tacâmul. Hai că mă duc să mă schimb şi mergem la mine să vorbim! Aşteaptă-mă în parcare, vezi că e maşina aia albă, cu numere de Bucureşti".

De ce nu e titular? Mister total

15 minute a durat duşul şi schimbul de haine, prilej pentru un "vox populi" între cei aproximativ 20 de fani prezenţi la antrenament. "Nicolita (pronunţat ca atare, fără diacritice) este cel mai bun pe dreapta în echipă. Nu înţeleg de ce nu joacă", ne spune Pascal, suporter alb-verde de 55 de ani. "Antrenorul ştie că nu are soluţii mai bune, dar nu se poate baza pe el, pentru că nu ştie încă limba, nu poate comunica pe teren cu ceilalţi", îl completează soţia sa, o doamnă la fel de în vârstă, care ţine în mână cartoane cu jucătorii echipei pentru a primi autografe.

Comunistul, Q7-le şi colegul Gradel

"Allez, allez!", se aude din spate. E Bănel, proaspăt frezat şi schimbat. A dat jos echipamentul adidas şi l-a înlocuit cu unul Dolce&Gabbana: pant