Ari Seth Cohen a plecat de la o idee care ar fi trebuit să fie deja un truism, dar care se comportă ca o specie rară pe cale de dispariţie.

Este mult mai firesc să cauţi armonia vestimentară de la sexagenari în sus decât să te surprindă prezenţa ei la cei care au trecut bine de prima tinereţe.

Într-o societate care are grijă de bătrânii ei, descoperi, fără să cauţi, numeroase exemple precum cele din imaginile alăturate. Şi are sens. Apetitul pentru modă nu piere cu timpul, dimpotrivă. Stilul nu are nicio legătură cu tinereţea, aceea este dedicată experimentelor şi căutărilor.

Stilul, ca şi vinul, are nevoie de timp să se aşeze. Pentru că, la cum văd eu lucrurile, stilul este suma experienţelor din viaţa unui om care-l caracterizează profund şi care-l recomandă în faţa celorlalţi. Stilul se clădeşte şi se mulează după victoriile şi eşecurile personale, după iubirile şi aventurile fiecăruia, după fricile şi bucuriile sale.

Fiecare vârstă are rostul şi timpul ei. 70 de ani, în acest caz, bat obrazul celor 25 de ani, dacă este vorba de simţul modei. Chiar şi pe străzile din România întâlneşti destule exemple de bun-simţ care să-mi argumenteze afirmaţia. Şi e perfect normal să fie aşa. Anormal se pare că este să te aştepţi la o armonie din partea unui tânăr care este construit să testeze tot ce este nou, să alăture haotic, să improvizeze.

Sînziana Boaru este editor ''Adevărul"