Reporterii Adevărul din toată țara au construit, din imagini foarte dure, tabloul complet al genocidului rutier produs în România. Cele mai crunte accidente din fiecare județ reprezintă cronica neagră a Poliției Rutiere, dar și efectele mentalității din sistemul judiciar.

Mentalitatea aceasta a făcut ca, în ultimii 20 de ani, în mod constant, judecătorii să emită sentințe cu suspendare pentru șoferii criminali. Peste 65.000 de morți a produs indulgența judecătorilor, din 1990 până acum.

Legea românească pedepsește suficient de bine uciderea din culpă. Pentru accidente grave se pot aplica pedepse de până la opt ani de închisoare. Problema nu este aici, deși multe voci au invocat acest aspect mai ales după accidentul comis de Șerban Huidu.

Alți comentatori au invocat starea proastă a drumurilor. Faptul că nu avem autostrăzi face ca drumurile pe care circulăm să fie prea pline. Dar nu asta a produs cei 65.000 de morți. Viteza se adaptează la drum. Dacă știi că legea te pedepsește aspru și vigilent pentru orice încălcare, vei circula cu atenție. Faptul că Justiția a aplicat politica pedepsei cu suspendare a jucat un rol decisiv. Toți cei care cunosc un astfel de caz rămân cu convingerea că, dacă vor ajunge într-o situație similară, nu riscă pușcăria.

Dincolo de modul în care procurorii și judecătorii au tratat autorii accidentelor foarte grave, mai este o "categorie profesională" care trebuie să citească de o sută de ori grupajul publicat pe adevarul.ro: polițiștii de la Rutieră. Lipsa lor de inteligență, profesionalism sau onestitate a dus în egală măsură la proporțiile teribile ale genocidului rutier.

Stau numai la ciupeală și sunt preocupați doar de capcane meschine, fără nicio strategie inteligentă de prevenire a accidentelor. Fac asta poate pentru că sunt prea proști ca să organizeze ceva inteligent. Poate o fac p