Daca am sa cumpar suflete moarte din Romania, oare unde sa le mut? Exista oare la noi, ma intreb, o gubernie i;ndepartata in care sa incapa tot ce e anchilozat? Si iti spun de pe acuma: multe suflete, vai, foarte multe suflete voi cumpara. Iti urez mult noroc in vesnicie, Mare proprietar de nebunie universala ! De mult m-am intrebat: cit de mare e domeniul tau? In Suflete moarte, Cicicov viziteaza domeniile lui Nozdreov. Nozdreov intinde o mina in zare: "Pina acolo, spune, e mosia mea, spune. Si pasarea aceea pe care o vezi plutind in departare, vultur sa fie?, e o piatra de hotar. Pina acolo tine domeniul meu, dar pot sa-ti spun ca si dincolo de acea piatra e tot domeniul meu..." Domeniul sufletelor moarte... Vai, zice Cicicov, ce domeniu intins! Dar de cind partea aceea e a ta? il intreaba pe Nozdreov cumnatul. Saptamina trecuta mosia ta era pina acolo, si arata locul! Am cumparat noi terenuri, spune Nozdreov. Cind ai cumparat daca tot timpul ai stat acasa? Am stat acasa, spune Nozdreov, dar am cumparat printr-un imputernicit. Dar suflete ai? intreba Cicicov. Suflete moarte? Am, cum sa n-am, zice Nozdreov. Vom discuta la o partida de carti. Tie nu-ti vind, ca-mi esti prieten, pui la bataie o suta de ruble si cistigi toate sufletele moarte de aici. Si daca n-o sa-ti ajunga, am sa-ti cedez si citeva suflete vii. Eu cumpar doar suflete moarte, zice Cicicov, cu cele vii nu ma incurc. Suflete moarte pentru stramutare intr-o gubernie indepartata, unde am cumparat teren. Mult teren? intreba Nozdreov. Destul de mult, zice Cicicov. Vreau sa ma insor. Imi trebuie pamint mult. Nu vreau sa pier asa, fara urmasi. Vreau sa las ceva in urma mea. Copiii mei sa spuna: ce tata bun am avut! Omul care n-are copii nu e om, ci asa ceva, nu stiu cum sa spun... Eu vreau sa fiu om, zice Cicicov, om intreg. Jucam carti, spune Nozdreov, si daca cistigi, iti dau toate sufletele care au murit