Unul dintre cei mai îndrăgiţi regizori ai momentului îşi aşază oglinda în faţă şi vorbeşte despre încercări, spaime şi reuşite într-o lume în care „decât să fii mediocru, mai bine nu eşti“. Felix Alexa a avut săptămâna trecută premiera spectacolului „Meşteşugul vieţii“, după o piesă de Hanoch Levin, la Sala Izvor a Teatrului „L.S. Bulandra“, cu Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru şi Dan Aştilean în distribuţie.

O comedie neagră despre ratare, spectacolul i-a prilejuit regizorului ce va împlini în curând 44 de ani o analiză asupra propriei existenţe în teatru şi nu numai. Cu o săptămână înainte de lansarea cărţii „Livada de vişini, teatrul nostru", al cărei coautor este, am stat de vorbă cu Felix Alexa în sala

în care-şi ţine cursurile de regie la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică.

„Adevărul": După „Livada de vişini" de la Naţional, noul tău spectacol, de la Teatrul Bulandra, e o piesă contemporană, a unui autor israelian, „Meşteşugul vieţii", de Hanoch Levin. Cum îţi alegi textele?

Eu cred foarte mult în instinct în teatru. Un text îl alegi în primul rând din instinct. Pe urmă vin explicaţiile logice şi toată partea justificabilă... Iar la piesele lui Hanoch Levin îmi place amestecul cu totul aparte între ridicol, cinism, absurd şi o zonă extrem de poetică. Sunt piese care pornesc aparent ca unele realiste şi încet, încet se duc în zone foarte stranii. Instinctul mi-a spus că e un material foarte dens de explorat şi mie îmi place să explorez... Cred că o piesă bună întinde multe curse, nu se dezvăluie de la început. Iar fascinant pentru un regizor e să găsească drumul alături de actori, prin labirintul pe care ţi-l propune piesa. Din punctul ăsta de vedere piesa lui Levin e foarte incitantă, pentru că porneşte ca una aparent realistă şi se duce într-o zonă plină de umor, fiind, în acelaşi timp, o meditaţie profundă