Dezbaterea pe tema aditivilor alimentari din pâine şi produse făinoase este foarte controversată. Este necesară eliminarea aditivilor din produsele cerealiere? Există soluţii tehnologice care să permită înlocuirea parţială sau totală a aditivilor din pâine? Există şi aditivi alimentari care au beneficii nutritive? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun consumatorii, dar şi cei care produc bunuri alimentare şi specialiştii din industria de morărit şi panificaţie.
De-a lungul timpului, diferite substanţe au fost adăugate în mâncare pentru a-i da un plus de culoare, un gust mai bun sau pentru a o conserva mai bine. În prezent, aditivii alimentari sunt reglementaţi şi trebuie să respecte anumite criterii stricte. Producătorii de alimente trebuie să dovedească utilitatea substanţei în produs şi existenţa unui beneficiu pentru consumator.
În ţările Uniunii Europene, inclusiv România, toţi aditivii permişi sunt notaţi cu simbolul "E" (de la Europa) şi un număr de serie. Există peste 300 de aditivi alimentari, care se regăsesc în componenţa a jumătate dintre produsele comercializate în supermarket-uri.
Aditiv este considerat orice „adjuvant" care adăugat intenţionat, cu un scop tehnologic, într-o proporţie de până la 1% într-un produs alimentar, după această proporţie de 1% fiind considerat ingredient, materie primă sau auxiliară.
„Industria de morărit-panificaţie este un caz fericit fiind industria care foloseşte cei mai puţini aditivi. Majoritatea aditivilor din produsele de panificaţie sunt aditivi naturali, cei sintetici fiind folositi în cantităţi foarte mici, ca de exemplu: oxidanţii, antioxidanţii, emulgatorii (şi naturali şi sintetici) şi amelioratori (maxim 0,2% din care peste 70% sunt aditivi naturali, uneori chiar 100%)", susţine conf. dr. Nastasia Belc, director al Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
