N-o fi rautate, dupa cum pare convins Mircea Geoana, dar este, cu siguranta, frustrare. Patriarhul rosu va iesi cu picioarele inainte din politica, dar o va face reprosand BOB (Biroul Organizatiei de Baza, pentru generatia nascuta cu putini ani inainte de decembrie 1989) ca a tocat radacinile social-democratiei moderne si le-a dat la rate.
Ai lui nu l-au sustinut pana ar fi ajuns sa promoveze "Tezele din aprilie", precum Lenin si Ceausescu, si mai mult decat atat, au cedat tentatiei veleitarismului, aruncandu-l din tren. Insa ideologia supta pe bancile tineretii constituie o baza de raportare suficient de puternica pentru a-l intari mereu. Il apara, il hraneste, il tine viu, ii unge bataturile sale de vechi luptator impotriva capitalismului. Daca ar fi prestat si impotriva celui de cumetrie, nu s-ar fi aflat acum in situatia de a infiera fierbinte poceala interna pentru ocuparea de functii pe criterii de clan, nu de competenta.
Nu ca Adrian Nastase n-ar fi mai bun decat Victor Ponta, sa ne intelegem. Intr-o lume de curve politice - o spun la modul admirativ - , unde nasul, inspiratia bate definitiv lipsa de experienta si foamea din gat, fostul premier si presedinte al PSD exceleaza.
Constat insa, fara mirare, ca Ion Iliescu una vorbeste, si alta face. Jeleste incapacitatea lui Traian Basescu de a coagula, in interes national, toate capetele sensibile la soarta tarii. Il acuza ca nu se poate ridica deasupra orgoliului de a deveni un dictator modern, ca pune mai presus de democratie frustrarile personale, dar procedeaza aidoma in propriul partid.
Domnul Iliescu stie insa ca vorba sa are o greutate mare in popor, se bazeaza pe faptul ca romanii simpli duc dorul pacii politice din timpul celor trei mandate ale sale (mineriadele, ah, ce galop de sanatate!), ca au nevoie inca de sfaturi - inspira, respira, mananca, mergi la b
