La o zi după capturarea şi uciderea lui Muammar al-Gaddafi, împrejurările morţii dictatorului libian încep să devină clare. Conform presei internaţionale, elicopterele NATO au pornit atacul asupra convoiului lui al-Gaddafi, iar colonelul, rănit, s-a ascuns în conducta de canalizare, unde a fost găsit de rebeli după câteva minute. La o zi după capturarea şi uciderea lui Muammar al-Gaddafi, împrejurările morţii dictatorului libian încep să devină clare. Conform presei internaţionale, elicopterele NATO au pornit atacul asupra convoiului lui al-Gaddafi, iar colonelul, rănit, s-a ascuns în conducta de canalizare, unde a fost găsit de rebeli după câteva minute.

Târât afară din conductă în timp ce sângele îi şiroia din picioarele ciuruite de gloanţe, Muammar al-Gaddafi plângea şi implora. Zeci de rebeli care l-au căutat luni întregi pentru a-l pedepsi nu au avut milă de fostul lor lider. Cu mic, cu mare au început să-l lovească cu pietre, cu picioarele şi cu pumnii.

Martori la scenele crunte, câţiva rebeli au povestit: “Era speriat de moarte. Ne implora să nu tragem şi repeta întruna, plângând, «Ce v-am făcut eu? Sunt părintele vostru! Sunt părintele vostru!». Din mulţimea de rebeli, un puşti de 20 de ani s-a avântat spre al-Gaddafi, cu un pistol de 9 mm în mână. Nu a ezitat. A pus arma la tâmpla stângă a dictatorului şi a tras. Al-Gaddafi s-a prăbuşit la pământ, iar alţi rebeli i-au mai tras câteva gloanţe în picioare şi în abdomen. Era “Câinelui turbat al deşertului”, cum a fost supranumit al-Gaddafi, se terminase. Tânărul curajos a fost imediat ridicat pe braţe şi numit erou de rebelii alături de care luptase.

În ciuda excentricităţilor sale şi a unor atitudini ce puteau indica faptul că al-Gaddafi nu mai era pe deplin lucid, fostul lider libian făcea şi “mutări” bine gândite pe “tabla” politicii şi a percepţiei mondiale asupra sa. Astfel, începând din 200