Intelegerea negociata pentru eliberarea soldatului israelian Gilad Shalit, aflat de peste cinci ani in mainile gruparii Hamas, a facut inconjurul lumii. Unul din cele mai interesante aspecte al intelegerii este "ce s-a dat" pentru Shalit: 1.027 de detinuti palestinieni din inchisorile israeliene. Cum se explica faptul ca un israelian "valoreaza" cat o mie de palestinieni, multi dintre ei condamnati pentru atacuri sangeroase impotriva cetatenilor israelieni?
Intelegerea care il priveste pe Gilad este o manifestare a contractului nescris intre statul Israel si cetatenii pe care ii recruteaza in armata, scrie Haaretz.
Comandantii armatei le spun clar noilor recruti ca "armata israeliana nu lasa soldatii raniti pe campul de bataie" si chiar daca sunt luati prizonieri, "statul si armata vor face tot posibilul pentru a-i aduce acasa" - aceste principii fac parte atat din cultura organizationala a armatei, cat si din cultura societatii israeliene.
Politicienii si soldatii implicati in negocierile de eliberare a prizonierilro sunt si ei priviti cu sustinere de publicul israelian. Conceptul "pidyon shevuyim" - rascumpararea captivilor - este foarte important in legea religioasa - halakha. Maimonides, cel mai mare dintre arbitri, a scris ca eliberarea captivilor precede pana si hranirea celor saraci, intrucat acestia dintai sunt in pericol existential.
Preceptul este atat de important incat evreii rostesc, de doua ori pe saptamana, o rugaciune pentru reintoarcerea celor captivi.
Israelul a facut, asadar, eforturi considerabile, de-a lungul existentei sale, pentru a-si aduce acasa cetatenii prizonieri. Pe timp de razboi, nimeni nu a fost uimit ca Israelul a platit scump viata soldatilor sai luati prizonieri - asta si pentru ca numarul prizonierilor luati de aramata israeliana a fost mereu mai mare decat soldatii israel