Dragoş Brumăraş, tânărul devenit cunoscut pentru desenul gigant amplasat în centrul oraşului Botoşani, a început prin a-şi exprima talentul la desen cu ajutorul fardurilor surorii sale. Apoi a exploatat orice metoda prin care ar fi putut să-şi lase amprenta pe coala de hartie, mai puţin acuarela. Ruj, muştar, praf de cărămidă sau făină de porumb sunt doar câteva dintre modalităţile abordate de tânărul pictor în desenele sale.

Primul desen l-a făcut la vârsta de 10 ani. Tot atunci a primit şi prima apreciere a talentului său. Din acel moment desenează în fiecare zi, neîncetat. Dragoş Brumăraş are un talent extraordinar la desen, iar dragostea pentru această artă şi-a exprimat-o în cele mai originale moduri. De la muştar, sau fond de ten la cremă de ghete, tânărul a folosit pe hârtie aproape orice, înafară de acuarela

„Doar un perete se dădea cu var. Restul erau pictaţi de mine"

Situaţia financiară nu i-a permis, pe atunci , să-şi cumpere pensoane sau acuarele, cum avea orice copil. Însă dragostea pentru pictură a primat aşa că a început să caute alte metode prin care să deseneze. Aşa a descoperit fardurile surorii sale. „ Într-o zi, spălam cu sora mea un cearşaf . Avea pe el nişte pete de ruj. Cand l-am ridicat din apă am rămas uimit de ce compoziţie minunată de culori pot da acele pete de ruj. Am lăsat totul şi am fugit la bunici la ţară, am cumpărat un fond de ten, un ruj şi un creion dermatograf, am scos ceaşafuri din dulap şi am început să fac primul meu desen original" povesteşte Dragoş. Din acel moment nimic nu rămânea neatins de mâna tânărului. Orice suprafaţă reprezenta pentru el o nouă provocare de desen. „ Mi-am pictat toată camera cu personaje din desene animate, sau ce-mi trecea mie prin cap. Doar un singur perete se dădea cu var, restul erau pictaţi de mine" precizează pictorul.

Singurul profesor: oglinda