Gică Hagi discută aprins în holul Hotelului Iaki din Mamaia alături de alte două persoane. Gesticulează şi trasează prin aer diagonale. Este uşor neras, semn că timpul petrecut la Constanţa, cam două zile pe săptămână, este cântărit la secundă.

"N-am timp să respir. De ieri‑seară stau numai în şedinţe. Acum am pus la punct câteva lucruri cu şeful de proiect şi cu dirigintele şantierului de la academie", spune "Regele". N-a văzut meciurile de joi seară, din Europa League, dar scorurile nu mai au nevoie de suport video. Şovăie la început când este chestionat pe seama serii "Maccabre", dar orgoliul rănit al fostului mare fotbalist obişnuit cu victoriile, nu cu eşecurile la scor, iese la suprafaţă şi se transformă într-un rechizitoriu.

Gică, înfrângeri pe linie, golaveraj 0-10, dacă socotim şi meciul Oţelului! Aceasta este valoarea noastră?

Eu refuz să cred că aceasta este valoarea fotbalului românesc, dar nu vreau să vorbesc decât de Steaua, pentru că ştiu că nimeni nu se va supăra şi nu-mi va interpreta vorbele.

Bun, Steaua, 0-5 la Maccabi. Cine e de vină?

Gigi a greşit când a spus că vrea antrenor pentru un an. Echipele mari se formează în doi-trei ani, nu în şase luni, nu într-un an. Mă refer la o echipă de talie europeană, aşa cum este Steaua. Antrenorul trebuie să fie respectat, responsabil, lăsat să creeze, şi doar un antrenor cu personalitate poate să creeze o echipă cu personalitate.

"Eu am fost născut să câştig, nu să exist"

Presiunea rezultatului imediat poate duce la decizii greşite şi, implicit, la astfel de eşecuri?

În şase luni abia dacă poţi să cunoşti o persoană. Să vezi ce poate, cum gândeşte, dacă te poţi baza pe ea. Nu poţi să o evaluezi de la televizor. Trebuie să stai cu jucătorul, iar dacă ai criterii solide, după un an poţi să tragi concluziile şi să selectezi. Abia din al doilea an putem vo