- Diverse - nr. 882 / 22 Octombrie, 2011 Cand am vazut-o intaia oara era doar mica de statura, nu si garbovita, ca acum, dupa trecerea a atata amar de vreme, trudind o viata intreaga la greaua munca a pamantului. Imi amintesc ca o zarisem printre ochiurile nuielelor gardului de la marginea drumului de tara prafuit. Statea aplecata deasupra stratului de ceapa, plivindu-i buruienile. Nu mai plouase de multa vreme, iar spicele de grau cat vrabia de mari, rupte din holda ceapeului, de la intrarea in sat, frecate intre palme, slobozeau boabe rosiatice si uscate, numai bune de dus la moara. Spre acel loc de hotar trebuie ca se indreptau la seceris zgomotoasele combine Gloria. De cum s-au indepartat, strig sa fiu sigur ca ma aude femeia de dincolo de gard: Buna-zaua, Lele Ana! Buna, buna sa-ti hie inima, da, pai incotro pe zapuseala asta? Uite, consatenii nostri, deveniti domni la oras, nu ne au grija, se balacesc, acolo, in apa Tarnavei. Sa prajasc la soare. I-am vazut si eu. Treaba lor. Nu asuda ca dumneata. Or vedea ei ce-or pune pe masa la iarna! Ai dreptate. Eu, doar pentru copiii feciorului si ai fetei de la oras ma nacajasc cu munca campului. Ca doar sti ca numai pe ei ii mai am pe lume. Antonie, barbatul meu, fie iertat, se odihneste in deal, in tintirimul de langa biserica, de 35 de ani. Numai eu si cel de sus stim cum mi-am crescut copiii pana au fost in stare sa se adune pe la casele lor. Noroc ca-s vrednici, buni la suflet si milosi cu mine. Nu-i saptamana sa nu-mi treaca pragul casei, macar unul dintre ei. Primavara vin la samanat, vara la sapat, iar toamna la culesul cucuruzului si crumpenelor. Gherasam, baiatul, chimist la Tarnaveni, doar il sti bine, mai bea el ce bea, dar vine si la coasa. Fata, Florica, maritata in Medias, impreuna cu nora, Stela, ma ajuta la facutul si caratul fanului… Da pai cate vite mai ai in grajd. Doar o sangura vaca. Sta sa fete. A