În prezent, doi soţi se pot despărţi prin acţiune în instanţă, la notar sau pe cale administrativă, în faţa ofiţerului de stare civilă. În cazul în care din mariaj au rezultat copii minori, desfacerea căsătoriei poate fi pronunţată numai de instanţa de judecată.

Potrivit legislaţiei în vigoare, doi soţi care vor să pună capăt mariajului o pot face pe cale amiabilă, de comun acord, sau, din motive temeinice, care fac imposibilă continuarea căsătoriei, pot deschide acţiune de divorţ în instanţă.

În baza Legii 202/2010, divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de către instanţa judecătorească indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din casatorie.

În acest sens, ei trebuie să depună la judecătoria pe raza cărie îşi au domiciliul următoarele acte: certificatul de căsătorie în original,

acţiunea de divorţ, dovada privind achitarea taxei de timbru, timbru judiciar, certificate de naştere ale copiilor minori din căsătorie, dacă aceştia există.

În cazul în care soţii nu divorţează pe cale amiabilă, ei vor depune la dosar şi dovezi privind dovedirea culpei exclusive a unuia dintre soţi sau a culpei comune.

Cererea de divorţ se va depune în două sau trei exemplare (în cazul în care există copii minori din căsătorie). Indiferent de modalitatea de desfacere a căsătoriei, taxa de timbru este de 39 lei, iar la depunerea acţiunii de divorţ, timbrul judiciar trebuie sa aibă valoarea de 0,3 lei.

Soţii care nu vor să aştepte prea mult timp până la desfacere căsătoriei şi care nu au copii minori se pot adresa Primăriei sau unui notar de la locul căsătoriei ori de la ultimul domiciliu comun. Cererea va fi însoţită, în cazul divorţului la Primărie, de de dovada plăţii taxei stabilite de CL.

La înregistrarea cererii, ofiţerul de stare civilă sau după caz, notarul, acordă soţilor un termen