De ce sunt romanii homofobi? De la ce varsta se manifesta homofobia? Exista un profil al homofobului? Dar ar homosexualului? De ce fac homosexualii atata caz de orientarea lor sexuala? De ce simt nevoia unui mars al normalitatii? Cand o sa aiba Romania un candidat gay la prezidentiale? Suntem pregatiti pentru casatoriile gay?
Inainte de toate, trebuie sa stabilim ca la genul acesta de intrebari trebuie sa ajunga romanii care au o problema cu homosexualii si nu cei care se lupta pentru ca membrii comunitatii LGTB sa aiba drepturi egale.
Or ca sa ajunga sa-si puna intrebari, sa cerceteze, sa aiba suspiciuni in legatura cu valoarea de adevar a ceea ce, pana intr-un anumit moment, nici nu au indraznit sa conteste, trebuie sa adere la libertate, in toate formele ei, inteleasa conform definitiei: cu totii avem libertatea sa facem intocmai tot ce vrem cu conditia sa nu aducem atingeri libertatii celorlalti.
Pe de alta parte, ca sa ajunga sa-si puna intrebari, romanii trebuie confruntati atat cu informatiile reale, cat si cu prejudecatile legate de LGBT si de discriminare, in general.
Romanii trebuie obisnuiti cu informatii care acum li se par tabu, trebuie expusi, trebuie provocati informational incat sa-si dea seama ca, pe undeva, exista un scurtcircuit din cauza caruia cum cred ei ca arata realitatea si cum arata, de fapt, realitatea, se bat cap in cap.
Ca sa dau un exemplu prin punerea in practica a propriului rationament, am dat o fuga pana la Accept si am stat de vorba cu directoarea executiva, Irina Nita. De Accept ati mai auzit, cu siguranta, in fiecare an in preajma Gayfest. Si asta tocmai pentru ca apara si promoveaza drepturile persoanelor LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender) din Romania, ca drepturi ale omului.
De ce le e frica romanilor de homosexuali?
Omul obisnuit, care