De fiecare data cand avem impresia ca am ajuns la fundul paharului degradarii presei romanesti, descoperim ca mai putem cobori, ca mai exista loc pentru mizerie si deprofesionalizare. Cazul Huidu, care a dominat copios saptamana aceasta, a fost o mostra ca intotdeauna se poate mai rau.

O drama cumplita a fost transformata intr-o orgie a ratingului, un festin de audiente din care fiecare a incercat sa infulece o bucata cat mai consistenta, folosind cele mai naucitoare mijloace cu putinta. Am avut de fapt un imens divertisment tv, avand in centru, dispretuite si batjocorite, 4 mari drame. Trei oameni sunt morti, un al patrulea a distrus in mod stupid viata sa, a familiei sale si va purta pentru totdeauna crucea nenorocirii provocate la Timisul de Sus.

Televiziunile de stiri au stat mai bine de 24 de ore in breaking news continuu, si inca vreo 24 de ore intermitent. Asa ceva n-am vazut de la caderea turnurilor gemene. In acest timp prin studiouri s-au plimbat tot felul de ciudati si nulitati ca sa-si dea cu parerea, sa emita verdicte, sa bata apa in piua si sa vorbeasca vorbe. De ce conteaza parerea Oanei Zavoranu, a lui Corneliu Vadim Tudor sau a lui George Becali despre accidentul lui Serban Huidu? Pentru ca toti il urasc pe Serban Huidu si era de asteptat sa toarne cate o galeata de laturi in capul lui si asa plecat acum?

Cat de credibila este relatarea unui nene de pe marginea drumului in privinta vitezei unei masini, cat timp omul acela nu a fost in stare nici macar sa observe, in conditii statice, ca din acea masina au fost coborati doi baieti nu o fata si un baiat? Ce cauta intr-un program de stiri elucubratiile unui astrolog? Cum poate un cascador sa emita diagnostice neurologice? Daca tot vrem sa aflam daca Serban Huidu avea voie sa conduca de ce nu l-a intrebat nimeni pe medicul care l-a tratat in Austria? Dupa accidentul de