Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană. Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
Când Cristi mi-a spus că s-a îndrăgostit de mine, nu am rămas fără cuvinte. I-am spus că ştiu. Stăteam pe o bancă din Cişmigiu, la sfârşit de vară, când soarele avea o lumină caldă, însă răcoarea zilelor următoare se simţea totuşi în aer. Înţelegeam prin ce trecea, căci îl trădau gesturile, comportamentul, vocea, disponibilitatea lui. Îl trăda tot.
Îmi spunea că e îndrăgostit de mine la câteva minute după ce eu îl anunţasem că nu ne mai petrecem seara împreună. Eu vroiam să merg singură la o petrecere, el îmi spunea că s-a îndrăgostit de mine. Eu căutam libertatea, el vroia să lege o relaţie.
Ne întâlneam abia de o lună, timp în care, deşi am vorbit enorm de mult pe internet, nu prea am avut timp să ne cunoaştem. Fusesem plecată în Grecia, munceam mult, ieşeam foarte des cu prietenele şi nu-i acordam mult timp bărbatului cu care începusem să mă întâlnesc. Eram, practic, doi străini.
ŞTIA CĂ ÎMI PLACE SĂ FIU MÂNGÂIATĂ
Ce să ştie el despre mine?, mă întrebam, trăgând calmă din ţigară, pe banca din Cişmigiu, în timp ce simţeam că aşteaptă ca eu să îi răspund măcar cu un zâmbet. Ştia că sunt jurnalistă ca şi el, că suntem din acelaşi oraş şi că avem vârste apropiate. Desco
