La 80 de ani, suedezul Tomas Tranströmer a intrat în clubul celebru al câştigătorilor Premiului Nobel pentru Literatură.

În ultimii ani, reporterii publicaţiilor suedeze îşi făcuseră un obicei. Pe la începutul lui octombrie, se strângeau lângă uşa apartamentului din Stockholm al poetului Tomas Tranströmer, aşteptând să vadă dacă acesta va câştiga, în sfârşit, Premiul Nobel pentru Literatură. Monica, soţia lui Tomas, le mai aducea din când în când biscuiţi şi ceai şi le spunea „La revedere, ne vedem la anul!", după ce Academia Suedeză anunţa că Nobelul a fost câştigat ori de Orhan Pamuk, ori de Herta Müller, ori de Mario Vargas Llosa. Anul acesta, ceva n-a mai fost la fel. Anul acesta, reporterii au năvălit în casa poetului Tomas Tranströmer din Stockholm.

Poetul fără voce

Este joi, 6 octombrie 2011. Scriitorul tace, aşezat într-un fotoliu învelit într-o husă cadrilată. În spatele său, o bibliotecă albă, stăpânită de cărţi ordonate. O uşă transparentă lasă terasa la vedere - un scaun din plastic, flori galbene şi vişinii şi o mare de verdeaţă un pic mai departe.În stânga lui Tranströmer, zâmbitoarea lui soţie. Cu mâna dreaptă strânsă fără voia lui pe piept, poetul încearcă, parcă, să pareze prima întrebare a jurnaliştilor.

Academia Suedeză tocmai a anunţat că Tomas Tranströmer este, la 80 de ani, câştigătorul din 2011 al Premiului Nobel pentru Literatură, „deoarece, prin imaginile sale condensate şi translucide, ne-a oferit o perspectivă proaspătă asupra realităţii". Cel mai faimos poet suedez în viaţă a suferit în 1990 un atac cerebral, are mâna dreaptă paralizată şi nu se mai poate exprima coerent.

Soţia sa, Monica, a învăţat de-atunci să-i intuiască gândurile şi să le dea glas. Prima întrebare din partea unui jurnalist suedez: „Cum vă simţiţi?", îl pune în dificultate pe Tranströmer. „Mă simt foarte..." şi se blochează!