Mihaela Cristofor, managerul unei companii din domeniul frumuseţii, spune că o casă nu ar fi decât un showroom de mobilier şi decoraţiuni dacă oamenii care o locuiesc nu i-ar da „viaţă“. Pentru femeia de afaceri Mihaela Cristofor (34 de ani), „acasă“ are o definiţie familiară cu precădere mămicilor: „râs de copil, primul dinţişor, primul pas, seri liniştite cu prichindeii, jocuri nebănuite, picturi cu Tempera şi cu degetele prin cele mai nedorite colţuri din locuinţă“.

Nu a fost însă mereu aşa. Când a ales casa, împreună cu soţul ei, Mihaela Cristofor petrecea puţin timp în decorul cu mobilier italienesc, fiind plecată adesea în călătorii de afaceri.

Povestea s-a schimbat în urmă cu aproape trei ani, când a venit pe lume primul dintre cei doi băieţi ai Mihaelei Cristofor - David Andrei (2 ani şi 8 luni). Iar de când s-a născut şi Bogdan Ştefan (7 luni), spune Mihaela, „acasă" se rezumă aproape exclusiv la timpul petrecut cu cei doi băieţi. Mihaela Cristofor a copilărit o bună bucată de timp în China, de unde s-a întors în România pentru a merge la şcoală. China, spune acum managerul general al centrelor de frumuseţe Miko, a fascinat-o din prima clipă şi a făcut-o să viseze mereu la o altfel de lume.

Nu ţine minte să fi visat vreodată la o casă anume (visul de care îşi aduce aminte mereu e cel legat de un frate sau de o soră), dar când a fost momentul să o cumpere a ştiut exact ce îşi doreşte.

Recunoaşte că e mare tentaţia de a spune „pot trăi şi într-o rulotă, important e să-i am alături pe cei dragi". „Să fim realişti, nu e chiar aşa. La fel cum nu poţi să spui «mi-am cumpărat o locuinţă, mi-am decorat-o spectaculos, arată aşa cum mi-am dorit, mă reprezintă, gata, mă simt aici ca acasă». E important ce şi cum îţi pui în locuinţă, dar fără a-i împrumuta noului spaţiu o parte din sufletul tău, el nu rămâne decât un showroom de mobilier şi decor