Tara noastra a derapat grav din punct de vedere moral si acum traim intr-o bulibaseala traumatizanta. Motivatia derapajului romanesc este accesul unora la resurse financiare fara nici un efort. Banul usor cistigat nu constituie o motivatie pentru perfectionare, pentru intensificarea efortului spre a deveni mai performant. Mai ales la noi, romanii, s-a constatat o tendinta aproape generala a celor care obtin usor banul de a distruge talentul, atit de rar, cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, prin alunecarea spre banal, spre satisfacerea unor pofte nocive, ieftine si de-a dreptul prostesti. Ca unii romani cistigatori de sume consistente la jocuri de noroc ajung in scurt timp vagabonzi cu domiciliul in canale, inteleg. Mintea, sau mai bine zis, mentalitatea de calic ii impinge spre tinte pe care nu le inteleg si, cu atit mai mult, nu pot sa le gestioneze. De haram a primit, de haram s-a dus, vorba turcului. Banul insuficient (sau deloc!) muncit duce aproape invariabil spre nefericire. Acelasi efect il are si ascensiunea nemeritata in politica. De multe ori, ascensiunea in politica inlesneste acumulari de valori si chiar invers, acumularea de valori prin frauda, fara efort, duce adesea spre ascensiunea politica. Nenorocirea poporului roman se datoreaza in mare parte lipsei de competenta a celor care au fost propulsati in posturi de decizie, posturi cumparate pur si simplu. De regula, romanul, sarac cu duhul, dar mare smecher, isi exercita prerogativele in directia unui scop idiot de simplu: sa adune suficient banet pentru a accede intr-o functie si mai mare. Acesti oameni, repet, cu un potential mintal redus de regula, au convingerea ca banul masoara valoarea omului. Ceea ce, intre noi fie vorba, cam asa si este. La el, savantul, intelectualul, oamenii de valoare in general sint niste „pirliti" care sint vesnic la usa lui cerind sponsorizari. Citeste doar multumirile umile d