„Adevărul“ rescrie istoria primei manifestări antigurvernamentale de amploare din România comunistă: mitingul din 8 noiembrie 1945, organizat cu prilejul aniversării onomasticii Maiestăţii Sale Regele Mihai I. Deşi guvernul lui Petru Groza, instalat violent la 6 martie 1945, continua să funcţioneze, artificial, alimentat din fotoliile „roşii“ de la Moscova, românii încă nu voiau să se predea utopiei bolşevice.

Încă nu era clar, dar România liberă se pregătea să intre într-o lungă hibernare, iar democraţia devenea o simplă umbrelă pentru deciziile luate la Kremlin. Un singur exemplu: era prima dată când un premier refuza să demisioneze atunci când Regele i-o cerea. Încă nu puteau accepta românii că ţara lor e condamnată să fie transformată într-o anexă sovietică, dar comuniştii retuşau orice fisură apărea în regimul care avea să devină atât de ermetic.

Cu entuziasmul şi fermitatea unor viitori politicieni, studenţii liberali şi ţărănişti au organizat, la 8 noiembrie 1948, în faţa Palatului Regal din Capitală, prima manifestaţie promonarhică, deci antiguvernamentală, de amploare - începutul rezistenţei anticomuniste a poporului român. Un episod însângerat al confruntărilor dintre comunişti şi „Opoziţia" fidelă Regelui Mihai I. 15.000 de bucureşteni au participat la miting, şi studenţi, şi pensionari, şi muncitori, şi intelectuali, toţi - conduşi de aceeaşi credinţă că nu-şi vor vinde ţara. Concomitent, în Ploieşti, Giurgiu, Galaţi şi Timişoara au fost organizate acţiuni similare. În Capitală însă, manifestaţia a fost înăbuşită brutal, în stilul tradiţional comunist, cu bâte, gloanţe şi alte astfel de metode „minereşti", cunoscute în detaliu şi de românii anilor '90.

Dosarul „Afacerea 8 noiembrie" din arhivele Siguranţei conţine un rezumat de 68 de pagini şi mii de file scrise de securiştii zeloşi despre cei mai vocali participanţi şi despre cei reţinu