Domnul Miron Cozma are un simt al oportunitatii bun de invidiat. Acum aproape doua decenii, bagase de seama ca tara este un fel de sat fara caini si s-a repezit cu intreaga sa echipa, demarand lupta cea mare: so, pe ei!
Salvatorul Patriei
Poate ca, daca-si cunoastea lungul nasului si nu sarea peste cal, era astazi o persoana de vaza, iar mentorul sau, domnul Iliescu, era si mai de vaza, neclatinat din fruntea detasamentului pe care si l-a dorit, l-a cladit, l-a dichisit iar, pana la urma, l-a pierdut ca fraierul.
Domnul Cozma si-a platit greseala, a simtit gustul catuselor si aroma gratiilor, dar nu si-a pierdut simtul oportunitatii. Cum a iesit de la zdup, flerul i-a soptit ca tara a ramas tot sat fara caini.
"Acuma-i momentul!" si-a zis probabil, in gand. A cantarit cu grija cam cu ce se faleaste astazi tara si a constatat ca Boc este neglijabil, Ponta starneste antipatie, Antonescu repulsie, Voiculescu produce greata, iar presedintele nu mai face bai de mutime, intrucat prefera ovatiile, nu huiduielile.
Iesirea la suprafata a epavei PRM si lansarea la apa a submarinului PPDD sugereaza ca nu exista alt moment mai potrivit sa pescuiesti in ape tulburi, decat atunci cand Pronia ne trimite salvatori siguri din epave, catuse sau puscarii. Miron Cozma declara ca numai lui i-a pus Providenta mainile in cap.
Cei doi conti de Monte Cristo
Programul domnului Cozma seamana ca doua picaturi de apa cu programul contelui de Monte Cristo, care, iesind si el de la locul surghiunului, dupa ani buni, si-a pus in minte sa plateasca politele vechi catre dusmanii sai, de la care i s-au tras toate.
Contele de Monte Cozma, obsedat de idei asemanatoare, a pus si el ochii pe toti presedintii tarii promitandu-le, fara exceptii, numai gratii, catuse si celule, intrucat ghilotina nu nu se mai practi
