Autorităţile braşovene vor să-l alunge de pe Muntele Postăvaru pe călugărul Onufrie, poate ultimul sihastru din România. Sursa: ANDREI PAUL

Ultimul sihastru autentic din România, Onufrie, e şi cel mai aproape de ceruri: la 1.800 de metri altitudine, în inima pădurii de la Lampa Mică, pe Masivul Postăvaru, acolo unde zăpada zăboveşte opt luni pe an.

Îl cunosc toţi salvamontiştii şi pădurarii zonei, dar şi cei care lucrează sezonier la telecabină. Părintele Onufrie s-a stabilit aici acum 18 ani, printr-o înţelegere verbală cu autorităţile. Chilia sa e chiar în inima pădurii.

După Salvamont şi cabana Cristianu Mare se ajunge la un indicator pe care scrie Drumul Lupului-Ruia-Roşu , iar de aici, după cele două stânci din Poiana Doamnei, încă la doi kilometri în pădure. O cruce mare din lemn, străjuieşte o bisericuţă ca din basmele cu pitici.

Cărarea călugăriei

"Am 60 de ani şi de vreo 18 ani, dacă le-am ţinut bine socoteala, stau aici. Sunt ieromonahul Onufrie Ioan, cu metania la Mănăstirea Cernica, unde am vieţuit 25 de ani. Onufrie, cu u şi ie, nu Onofrei. Acolo, Prea Sfinţitul Roman m-a călugărit într-o noapte, şi tot el mi-a dat preoţia. De tânăr mi-am dorit să fiu călugăr. M-am născut la Cluj, dintr-un tată român, Ion, şi o mamă rusoaică, Glicheria, care se cunoscuseră în timpul războiului. N-am decât opt clase şi o şcoală profesională de doi ani. Am vrut să iau calea mânăstirii mai de tânăr, dar n-am apucat decât pe la 20 de ani, căci după moartea părinţilor am avut grijă de sora mea mai mică“, povesteşte părintele: "Mi-a plăcut la Cernica, dar înainte de Revoluţie veneau securişti, făceau chefuri la stăreţie, se tăiau pe ascuns viţei, ştiţi cum era… Erau prea multe ispite, ştrandul – aproape, şi scrie la carte că poţi să pleci dacă eşti ispitit, ca să îţi găseşti locul. După 20 şi ceva de ani de mânăstire, am putut primi binecuvântare