Adina Brânciulescu are 30 de ani, locuieşte în satul Ibăneşti, judeţul Mureş, şi atunci când o lasă Vladimir, încearcă să fie jurnalist freelancer. În urmă cu un an şi jumătate, nu era însă nici mamă şi nici nu se stabilise în mediul rural.

Locuia în Bucureşti şi lucra la o revistă lucioasă din care puştoaicele învaţă cum să se îmbrace, cum să aibă o relaţie şi, în general, cum să se poarte ca să fie în tendinţe. Pentru că am vrut să aflăm în ce fel se schimbă viaţa unei tinere după ce naşte, mai ales în cazul în care lasă baltă nebunia urbană în favoarea mediului rural unde îşi creşte copilul, am rugat-o pe Adina să ne scrie. În stilul ei simplu şi direct, cu care cititorii „Weekend Adevărul" se vor fi familiarizat dacă i-au parcurs articolele publicate la rubrica „Viaţa la ţară", mămica Adina a acceptat să ne introducă în noul ei univers.

În dimineaţa asta, cât Vladimir se uita la „Cartea Junglei", am reuşit să mai scriu ceva. A mers greu. La fiecare minut mă opream şi mă uitam pe geam la pădurea care este tot mai roşie. Apoi mai trăgeam cu urechea la desenele animate. Mi se părea ciudat să-l aud pe Baloo dublat în franceză, dar pe Vladimir nu-l deranjează. Dacă sunt animale, e fascinat. Un veritabil colţ de rai, locul în care s-a refugiat o tânără pentru a-şi creşte copilul ca pe vremuri

Nu ştiu de ce îmi este greu să scriu despre un subiect atât de drag precum fiul meu - o mogâldeaţă neastâmpărată şi gălăgioasă. Poate pentru că mi-a schimbat total viaţa şi pentru că sunt prea multe de povestit.

Ţi-e cunoscut cumva sentimentul pe care-l ai când te întâlneşti cu un prieten foarte bun după ani de zile? S-au schimbat atâtea şi aveţi aşa multe de povestiţi încât nu ştiţi de unde să începeţi şi o lăsaţi baltă. Asta simt eu acum.

La 400 de kilometri de Bucureşti

Lucrurile stau aşa: de un an şi cinci luni viaţa mea a luat o t