Aveau si italienii asa, ca o colonie, unde nu existau cuvinte din domeniul tehnic, ca libienii foloseau pentru ulei de motor niste mozzarella vopsita cu crema de ghete, dar Berlusconi e batran si bolnav la minte, deci bum!
Acum ca l-au gajbit pe dictator, lumea libera se masturbeaza la vederea imaginilor cu Gaddafi asezat direct pe nasalie. Mai la vale, dupa cinci minute de stiri externe, vede atrocitatile din Siria (next stop), dupa alte cinci priveste spre Iran, unde povestea lui Alexandru Macedon le arata si astazi americanilor ca nimic nu-i imposibil. Yes, we can!
Dupa ce vor numara toate firele de nisip, ce le va mai ramane de facut? Ca pe luna nu sunt dictatori! Niciun bai, pana termina cu lumea araba, si-si vor pune creierii pe moate sa ingenuncheze si China & restul suflarii asiatice, inventeaza ei in ebrubete si niste extraterestri colonizatori ai Caii Lactee, ca nu degeaba experimenteaza la Hollywood seriale ca "Stargate".
Americanii se justifica: aducem democratia peste tot in lumea care o cere. Si de ce sa n-o ceara? Peste tot vor exista grupuri care vor sa-si demoleze liderii, si pentru asta vor accepta sprijinul agentilor de influenta, ca asa se numesc acum spionii. Nu degeaba, normal. Dupa prapad, trebuie reconstruit, si cine sa o faca? Americanii, fireste! Vin ei cu drumuri, hidrocentrale si fabrici de curele de transmisie. Tot nu degeaba.
Ca nu mai trebuie sa curga sangele popoarelor. Asa ca baga, discret, niste arme la triburile care-si doresc puterea, si mai curge niste sange, dar de aceasta data in numele democratiei. Si uite-asa apare si pacea. Cu bombardamente in sprijinul Consiliului National de Tranzitie. Nu-i nimic, dupa doua saptamani vor vedea libienii cu ochiul stang, dupa un an li se va misca si dreptul, si cand vor putea sa-si foloseasca organul vederii pe deplin, vor realiza ca au ramas fa
