Mizerabil sfîrşit pe colonelul Gaddafi! Să te crezi erou şi apărătorul unei cauze şi să te piteşti într-o gaură de scurgere, de unde să fii extras şi împuşcat ca un maidanez turbat e tot ce poate fi mai dezonorant. Dacă tot n-a fugit din Libia, Gaddafi – mă aşteptam – va alege moartea cu o armă în mînă. Părăsit pe rînd de armată, de pretorienii săi şi chiar şi de cea mai mare parte a securiştilor lui, Gaddafi a sperat pînă în ultima clipă că soarta îl va apăra şi că libienii de fapt îl iubesc, chiar dacă au fost omorîţi din ordinul lui şi chiar dacă ajunsese să se lupte cu ei.

Colonelul ar fi avut tot timpul să se sinucidă, pentru a intra în rolul de martir. A preferat o gaură de canalizare din oraşul lui natal, în aşteptarea unor salvatori improbabili. Fostul lider absolut al Libiei a fost împuşcat de cîţiva libieni ca un cîine şi expus mort ca o dovadă că murit. A avut parte de acelaşi sfîrşit, dar mult mai puţin glorios, ca libienii împuşcaţi de susţinătorii regimului său şi lăsaţi pe străzi ca tot atîtea exponate că regimul colonelului nu glumeşte.

Se spune că atunci cînd a fost extras din canalizare Gaddafi s-ar fi predat, drept care ar fi trebuit tratat ca un prizonier de război, fie el şi civil (războiul). Un şobolan de conductă prins la înghesuială s-ar fi comportat mai eroic decît colonelul Gaddafi, fiindcă nu s-ar fi predat.

Mizerabil sfîrşit pe colonelul Gaddafi! Să te crezi erou şi apărătorul unei cauze şi să te piteşti într-o gaură de scurgere, de unde să fii extras şi împuşcat ca un maidanez turbat e tot ce poate fi mai dezonorant. Dacă tot n-a fugit din Libia, Gaddafi – mă aşteptam – va alege moartea cu o armă în mînă. Părăsit pe rînd de armată, de pretorienii săi şi chiar şi de cea mai mare parte a securiştilor lui, Gaddafi a sperat pînă în ultima clipă că soarta îl va apăra şi că libienii de fapt îl iubesc, chiar dacă au fost omo