Nu e prima oara si, cel mai probabil, nu va fi nici ultima. Traian Basescu s-a mai
otarit la liderii care conduc Europa si cu alte ocazii. Sa ne imaginam ca nu e cu totul sarit de pe fix ca, atunci cand tu acasa ai un munte de probleme, sa te burzului la vecinul pentru ca nu si-a sters inca masa pe care a mancat. E doar o alta forma de a te isteriza la paiul din ochiul celuilalt, fara sa sesizezi barna din fata ta.
Dar. Totusi! Sa acuzi Europa ca din cauza problemelor financiare pe care le traverseaza si a dificultatii de a lua o decizie, care, in treacat fie spus, nici nu are cum sa fie luata pe genunchi, fara o atenta judecata, tu, Romania, care vrei sa te imprumuti de la aceeasi Europa, ai ajuns sa suferi din cauza cresterii costului imprumuturilor, e putin cam deplasat. E ca si cum ai spune ca, din cauza faptului ca nu esti in stare sa iti finantezi deficitele si esti obligat sa imprumuti bani ca sa iti platesti pensiile si salariile, ai ajuns sa fii nervos pe cel care iti da bani, pentru ca nu ti-i mai da cand si cum vrei tu.
Traian Basescu a declarat, inaintea plecarii spre Bruxelles, la intalnirea Consiuliului European de toamna, ca Romania nu poate plati la nesfarsit indeciziile liderilor europeni din zona euro si ca nu se poate impinge plata facturilor imprumuturilor (unor state mai bogate) catre state (mai sarace) si care nu sunt in zona euro, pentru ca este imoral. In fond, nimic pe lume mai corect! Dar, ipocrizia unei astfel de afirmatii si incorectitudinea ei sta in contextul in care ea este facuta.
Pentru ca cei mai importanti jucatori ai Uniunii Europene, Franta si Germania, au evident cel mai mare interes in a salva atat zona euro cat si viitorul si bunastarea intregii UE. Iar atat timp cat aceste doua state, impreuna cu Olanda, Marea Britanie si Austria, sunt marii contributori ai Uniunii e putin deplasat a le
