19 februarie 1987, Bucureşti-Vidra - Rentabilitate agricolă
Casa Apostoloiu, din Vidra, ne primeşte cu căldură. Domnul Apostoloiu, primarul localităţii, nu e de acord cu ultimele măsuri luate de conducerea ţării, privind repartizarea la oameni a cantităţilor de produse obţinute în agricultură. Paradoxal, după ce că numai 8% din totalul terenului din agricultură se află în proprietatea ţăranilor, pe acest 8%, particularii obţin mai mult de jumătate din cantitatea de carne, la nivel naţional. Dacă pe mai puţin de a zecea parte se obţine mai mult decât se obţine pe restul de 92%, înseamnă că rentabilitatea este intrinsec legată de iniţiativa particulară.
La Vidra, în casa Apostoloiu
Pe doamna Gina Apostoloiu o cunoaştem din 20 octombrie 1985, când Dinu Săraru ne-a luat, pe A.P. şi pe mine, la un local. La acea masă, doamna a început să cânte. Nu ştiam că poate exista atâta dramatism în vocea unei femei, care nu este muzician de profesie. Atunci, s-a cântat, aproape la nesfârşit, piesa „La adio”.
Şi, pentru că doamna Apostoloiu nu ştia prea bine versurile, iar noi nu ni le aminteam, A.P. a scris, pe loc, poezia „Poştaş fără noroc” (apărută în volumul „Locuri comune”, cu o greşeală de tipar în titlu, „Poşta fără noroc”, dedicată de autor tuturor femeilor pe care le va iubi).
Sunt de faţă, la întâlnirea de la Vidra, doctorul Radu Ozun şi inginerul Valeriu Popa. Ultimul ar vrea s-o înregistreze pe doamna Apostoloiu, dar nu avem aparatura necesară. Domnul Valeriu Popa refuză să consume carne de porc, dar, ca şi în alte dăţi, compensează cu un pahar de vin roşu în plus.
1985, anchetele din pădure
Primarul Apostoloiu ne povesteşte despre violenta anchetă întreprinsă de autorităţile de Partid şi de Securitate, în toamna anului 1985, după ce A.P. a participat la o întâlnire intimă, în pădurea de la Vidra. Nu s-a întâmplat nimic
