Toamna a revenit în oraşul de pe Bega, după câteva zile în care părea că iarna încerca să-şi intre prematur în drepturi. Astfel că primele grade peste 10, după căderea brumei, i-a scos pe timişoreni din case şi i-a plimbat îndelung pe străzile oraşului. Femeile au ieşit la cumpărături, şcolarii au renunţat la câteva ore de curs şi s-au refugiat pe terase, iar bătrânii şi-au dat întâlnire în parc, pentru un şah, o partidă de table sau pentru a dezbate problema pensiilor. Nici boschetarii nu au fost indiferenţi la ultima zvâcnire a toamnei. S-au aşezat la soare, pe bănci. Şi au tăcut. Aşa cum a făcut şi vântul rece. Pentru doar o zi însă.
O ultimă zi cu soare
“Mama, mi-e cald. Pot să îmi dau geaca jos?”. Băiatul trage de mânecile hainei şi se dezbracă rapid de ea, aruncând-o la repezeală în braţele mamei aşezate pe o bancă din Piaţa Unirii. Femeia nu spune nimic. E prea concentrată la discuţia pe care o poartă cu o altă doamnă. Copilul aleargă porumbeii din faţa Domului, care, parcă, obosiţi de atâtea zile friguroase, nici nu vor să mai zboare. Stau la soare, “numărând” dalele de piatră cu paşii lor mici.
E prima zi însorită după o perioadă în care toamna părea să fi fost deja dată uitării, fără ca timişorenii să fi apucat să nici o cunoască nici să îşi ia rămas bun de la ea. Zile în care oamenii s-au ascuns sub haine groase şi cizme, încât iarna părea să îşi fi intrat deja în drepturi.
“Măi, da’ frig a fost! E bine aşa la soare, cât s-o mai putea”, îi spune un bătrân unei femei, şi ea cu părul nins de vremuri. Au ieşit amândoi din casă, pentru a face măcar câţiva paşi pe străzile oraşului. Nu i-au ţinut mult oasele şi s-au aşezat să îşi tragă sufletul, măsurând cu privirea trecătorii din Piaţa Unirii. Mai sunt şi alţii ca ei, aşezaţi pe gărduţul de beton care împrejmuieşte centrul pieţei. Dar cu aproape aceleaşi probleme.
