Cu 203 voturi ”pentru”, 46 de abţineri şi trei voturi ”împotrivă”, s-a decis în cele din urmă invitarea ex-Regelui Mihai în Parlamentul României astăzi, ocazie cu care fostul suveran va citi un mesaj solemn.
Opoziţia PDL faţă de iniţiativa deputatului PNL Călin Popescu Tăriceanu şi a senatorului liberal Puiu Haşotti de a-l invita pe fostul Rege la împlinirea a 90 de ani de viaţă, a fost în cele din urmă învinsă prin votul UDMR şi al minorităţilor care s-au raliat Opoziţiei. O lecţie de respect faţă de istorie, dată românilor dezbinaţi de prea multe interese şi prea multe patimi – culmea! – de cei la care te poţi aştepta cel mai puţin: un partid maghiar. Jenant, dar asta este. Maghiarii din Parlamentul României au votat pentru invitarea Regelui deşi, sunt convins, cunosc foarte bine ce a însemnat regalitatea în viaţa României moderne, dar şi atitudinea regalităţii române faţă de Austro-Ungaria şi mai apoi, faţă de Ungaria. A fost o lecţie de demnitate şi respect faţă de istorie în general – poate şi un pic de calcul politic, cine ştie…- şi nu neapărat faţă de istoria românilor. Este totuşi o lecţie – nedorită, e drept – dată acelor români care sunt incapabili să înţeleagă că pentru a fi respectat în afara ţării, trebuie mai întâi de toate să te respecţi pe tine şi pe cel de alături, aici, la tine în ţară, la fel cum trebuie să-ţi respecţi propria istorie şi simbolurile ei.
Pentru că Regele Mihai – dincolo de propria-i prestaţie ca suveran al României, mai mult sau mai puţin discutabilă – reprezintă totuşi, înainte de toate, regalitatea română. Aceeaşi regalitate care, prin Carol I (1866-1914) şi Ferdinand I (1914-1927) şi-a legat numele definitiv de două momente hotărâtoare din istoria neamului: independenţa României şi războiul de reîntregire naţională culminând cu acel neuitat 1 Decembrie 1918. În rest… tot ceea ce spun despre regalitate, tot felul
