In cel de-al doilea lungmetraj al sau, dupa "Pescuit sportiv" (2008), Adrian Sitaru urmareste un tanar din zilele noastre care, ingrijorat pentru sanatatea mamei sale, aluneca pe panta unui comportament tot mai irational. Filmul a fost distins la Locarno pentru regie si interpretare masculina (Bogdan Dumitrache), si intra pe ecranele romanesti in 28 octombrie.
Plasat inca de la primul film pe un nivel tematic si stilistic original – „Pescuit sportiv” era un thriller psihologic in maniera debutului lui Roman Polanski, „Cutitul in apa”, dar cu o abordare formala inedita in care POV-ul („Point of View”, filmare din unghiul personajelor) era justificat dramaturgic -, Adrian Sitaru abordeaza in al doilea film un subiect personal.
Plecand de la propria experienta de fiu confruntat cu o problema grava de sanatate a mamei sale, Sitaru construieste (oricat de mult l-ar deranja comparatia, ea e inevitabila) un fel de „Moartea domnului Lazarescu” pe comic si concentrat nu pe bolnav, ci pe „apartinatori”.
Miza e de a arata cat de putin putem controla atunci cand in joc e sanatatea celor apropiati si, mai ales, cat de departe putem ajunge cu imaginatia atunci cand nu ne putem tine in frau angoasele.
Personajul central si alter ego-ul autorului este Alex (interpretat de Bogdan Dumitrache), un tanar de 35 de ani din provincie, care locuieste in Bucuresti. Cand afla ca mama sa a avut un accident vascular cerebral, Alex - pe care il descoperiseram la inceputul filmului dand primele semne de „control freak” intr-o disputa cu prietena sa, Delia (Alina Grigore), reuseste sa se adune si se arunca in primul tren.
Actiunea filmului se desfasoara in intervalul a trei zile, iar substanta pare densa pentru ca povestea e triturata marunt. Interpretand fraza medicului - „Primele 24 de ore sunt cruciale”, atat ca pe un semnal de alarma pe
