În vârstă de 85 de ani, Generalul de Divizie Ion Scrieciu a purtat toată viaţa cu cinste şi onoare uniforma militară, trecând prin al Doilea Război Mondial şi apoi mai departe avansând în cariera militară până la gradul de general. Cu ocazia Zilei Armatei Române, actualul preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, filiala Mureş, ne-a rememorat momentele carierei sale militare.

Reporter: Azi, Armata Română îşi serbează ziua. Ce sentiment vă încearcă?

Ion Scrieciu: Această sărbătoare este practic viaţa mea. Toată viaţa mea a fost legată de armată, începând din 2 februarie 1945, când am fost incorporat, şi trimis pe frontul de vest. Am fost incorporat la Regimentul I Infanterie din Divizia “Tudor Vladimirescu”. Am luptat în Ungaria şi Cehoslovacia, până la Gron, după care Divizia a fost scoasă din luptă, şi adusă în ţară. După terminarea războiului, unitatea m-a trimis la un curs pregătitor la Breaza, în vederea şcolii militare. În 1946 am făcut acest curs, iar anul următor am dat examen la Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie la Sibiu, pe care am absolvit-o la 9 mai 1949, după cum ne-au spus atunci, am fost prima promoţie de ofiţeri a păcii.

Rep.: Cum erau acei ani de după război, cu instaurarea comunismului?

I.S.: Eu mă trag dintr-o familie de ţărani, din comuna Ghidici, judeţul Dolj, pe malul Dunării. Părinţii mei au fost gospodari, cu 5 hectare de pământ, animale. Tatăl meu, ca şi mine, a fost tot voluntar în Primul Război Mondial, sergent de artilerie şi a luptat de la Mărăşeşti până la Budapesta, în 1919. După 1945, când s-a trecut la instaurarea regimului comunist, pe tata l-au declarat chiabur şi duşman de clasă al poporului. Pe unchiul meu, învăţător, de asemenea, gata să-l bage la închisoare, iar fratele meu a fost închis un an de zile că nu vroia să intre în CAP.

Rep.: Dumneavoastră aţi avut de suferit? @