Oferă-i copilului tău şansa de a lega o prietenie unică, profundă, durabilă. Învaţă-l şi încurajează-l să-şi facă prieteni de la cele mai mici vârste. Copilul tău se va simţi la un moment dat mai apropiat de unul dintre prietenii de la grădiniţă sau de la şcoală. Şi astfel vor deveni prieteni pe viaţă.

Dezvoltarea autonomiei

Rolul prietenului din copilărie este fundamental în construirea perso­na­lităţii copilului, afirmă psihologul Ştefania D. Niţă, preşedintele Asociaţiei Române de Psihanaliză de Cuplu şi Familie. Prietenia din copilărie este mai bogată în semnificaţii decât relaţia dintre fraţi. Iată cum explică acest aspect psihologul nostru: "Relaţiile familiale nu ni le putem alege, aşa cum se întâmplă în cazul prietenilor. Iată de ce alegerea unui prieten din copilărie spune ceva despre personalitatea copilului. Relaţiile familiale, cu părinţii, cu fraţii sunt importante, dar nu suficiente pentru a forma concepţia despre lume a copilului. Principala virtute a prieteniei din copilărie este dezvoltarea autonomiei. Formarea unor relaţii în afara universului familial înseamnă de fapt primii paşi ai copilului în socie­ta­te. Un copil care nu depăşeşte pragul familiei se poate confrunta cu dificultăţi de adaptare în colectivitate, izolare, depresie".

Rolul părinţilor

Până la vârsta de 2-3 ani, principalii "prieteni" ai copilului sunt mami şi tati. După această vârstă, când copilul intră în colectivitate, încep să se înfiripe primele relaţii de prietenie ale copilului. Iar de la grădiniţă începe să vorbească despre cel mai bun prieten sau despre cea mai bună prietenă. Rolul părinţilor este esenţial şi în această privinţă: "Părinţii trebuie să-şi încurajeze copilul să nu fie timid, să fie prietenos, tolerant, generos, comunicativ. În cazul în care părinţii au o atitudine negativă faţă de prieteniile pe care şi le formează copilul