Tunisienii s-au mobilizat masiv pentru primele alegeri libere din istoria ţării lor. Votul de duminică a decurs fără incidente notabile, spun observatorii internaţionali. Peste 90% din electorat s-a deplasat la urne, în condiţii de calm, dar pe fondul unei emoţii vizibile.

Pentru tunisieni, ziua de 23 octombrie reprezintă "botezul democraţiei", cum scrie un comentator în ziarul Liberation. În aşteptarea rezultatelor definitive, mulţi tunisieni se tem însă că democraţia ar putea da naştere si unui monstru, sub forma unui stat integrist.

Cu ocazia acestor alegeri, lumea mai învaţă şi câte un cuvânt arab, cum ar fi Ennahda, care înseamnă Renaştere. La o anumită formă de renaştere visează şi partidul islamist care poartă acest nume, Ennahda. De la el emană şi angoasele democraţilor tunisieni şi ale celor care doresc un stat laic în Tunisia.

Laicitatea a devenit însă un concept pe care multe partide n-au mai îndrăznit să-l apere în cursul campaniei electorale. În ciuda proclamării libertăţii de exprimare în Tunisia, în mod paradoxal, numărul femeilor şi al studentelor care poartă voalul islamic a crescut mult în această ţară, de la înlăturarea de la putere a dictatorului Ben Ali.

Salafiştii au atacat şi un cinematograf în care era proiectat un superb film de desen animat, Persepolis, realizat în Occident de o iraniană care denunţă integrismul.

Toate aceste semne arată că islamiştii exercită o presiune de jos în sus asupra societăţii. Viitorul Tunisiei depinde acum de capacitatea partidelor progresiste de a se uni şi de a bara calea extremismului. În mod absolut paradoxal, când a fugit din Tunisia din cauza persecuţiilor, liderul partidului islamist, şeicul Rached Ghannouchi, s-a refugiat într-o ţară laică, Marea Britanie. Preşedintele laic, Ben Ali, când a fugit alungat de revolta poporului tunisian, s-a refugiat într-o ţară a rigorismu