Trecută într-un con de umbră, o dată cu scandaluri, confruntări politice şi alte fâsuri ale prezentului, Armata Română îşi cinsteşte astăzi ziua. Ne mai aducem aminte de ea din când în când, la vreo comemorare, punem câte o floare la căpătâiul celor care au căzut pe câmpul de luptă şi în rest mai nimic.

Alături de Biserică, Armata a fost unul din pilonii de bază ai naţiunii, care din păcate traversează poate una din cele mai vitregi perioade din istorie. Şi asta nu datorită vreunui război, ci mai degrabă din cauza unei păci aparente pe teatrul de operaţiuni ale aşa zisei crize.

Cei care au prins stagiul militar obligatoriu par să mai înţeleagă ce reprezintă armata, de cadrele militare în rezervă , dar mai ales de veteranii de război nu mai zic, ei sunt poate ultimii care să ne mai deschidă orizontul percepţiei despre ce însemna cândva onoarea de a îmbrăca haina militară. Dar ce facem cu prezentul, unde-şi mai găseşte locul armata română în conştiinţa noastră a tuturora? Din păcate e prinsă şi ea în vâltoarea convulsiilor sociale, nici ea nescăpând de ordinele de reformă ale celor care ne conduc, şi pe care le execută fără să clipească. Multe s-au mai schimbat în ultimii ani, de când am trecut de la est la vest, de la ruşi la NATO, armata română a pendulat după cum au bătut vânturile. Suntem în Afganistan, în Irak, că doar facem parte din structurile militare ale celor mari şi tari, şi uneori plătim acest serviciu cu vieţi omeneşti. Pentru mulţi, 25 octombrie e doar o zi mohorâtă de toamnă, cu gânduri despre un eventual trai mai bun care tot întârzie să vină. Pentru alţii, care ştiu ce înseamnă onoare, datorie şi sacrificiu, atât câţi mai sunt, înseamnă şi altceva, mult mai profund şi plin de semnificaţii decât un accident de maşină soldat cu victime, un divorţ, o chemare la DNA a capilor fotbalului. Înseamnă mult mai mult, iar dacă nu conştientizăm a