Există o literatură întreagă pasionată de întâlniri secrete, de audienţe prin alcovuri, de summituri cruciale, ferite însă de ochii muritorilor de rând. Ea speculează curiozitatea noastră, a tuturor, pentru cele ce se petrec în vârfurile ameţitoare ale puterii; ale oricărei puteri, de oriunde, oricând. Pe baza acestei curiozităţi au făcut tiraje impresionante scriitori precum Paul Féval şi Eugène Sue, ori Ponson de Terrail şi tot pe baza ei au privit în 1990 românii ore întregi zarva incontinentă din CPUN, cu speranţa că mecanismele luării deciziilor le vor deveni accesibile.
Evident, este o iluzie că ai putea merge prea departe cu înţelegerea chiar şi atunci când ai putea asista, prin intermediul camerelor de luat vederi, la întâlniri cruciale în integralitatea lor. Se prea poate, nu-i aşa, ca atunci când se îndreaptă spre locul de întâlnire, unde îşi vor juca decent rolul, protagoniştii luării hotărârilor cruciale să aibă deja rezolvată agenda, să îşi cunoască prea bine motivaţiile şi mobilurile şi să nu lase totuşi să se vadă nimic din ceea ce nu doresc să devină vizibil.
Iată că presa vine cu o informaţie de ultimă oră, menită să satisfacă tipul de curiozitate publică pe care îl pomeneam. Premierul grec Georgios Papandreou s-a întâlnit cu prim-miniştrii europeni şi i-a sfătuit să grăbească soluţiile la criza datoriilor, care nu este, cum se vede bine, doar o chestiune grecească, deşi în Grecia se face simţită cu precădere. Apoi, la sfârşitul unei întâlniri cu preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, la Bruxelles, acelaşi a declarat, spunând totul şi nimic: „Este momentul ca Europa să ia decizii ce vor fi cruciale". Şi, din nou, Papandreou a subliniat un lucru devenit evident deja pentru oricine: „Această provocare este pentru noi europeană şi nu doar grecească. Nu este vorba doar de viitorul Europei, ci de existenţa Europei". Mari lumin