Donarea de sânge a devenit pentru mulţi ialomiţeni singura posibilitate de a mai face rost de un ban în plus.Marius Buricescu (44 ani) din Slobozia se numără printre ialomiţenii împovăraţi de griji şi datorii care, atunci cînd nu mai au ce pune pe masă, merg la Centrul Judeţean de Transfuzii Sanguine din Slobozia
Aici, pentru sângele donat primeşte 7 bonuri de masă a câte 9 lei fiecare. O nimica toată, dar pentru el înseamnă mult. Face naveta la Bucureşti unde lucrează ca agent de pază la o firmă privată. Are un salariu de numai 700 de lei şi reuşeste cu greu să îşi plătească utilităţile pentru garsoniera modestă în care locuieşte.
“De trei săptămâni stăm fără apă. S-a spart o ţeavă, iar locatarii nu au bani pentru a o repara”, povesteşte bărbatul.
Aceasta este numai una dintre micile probleme care îi înnegurează chipul. Este divorţat de soţie şi are o fată de 22 de ani, studentă la o facultate din Constanţa. Nu reuşeste să îi fie de prea mare ajutor fiicei sale cu salariul său mizer. Aceasta are noroc cu mama sa care lucrează în Germania de unde îi trimite bani pentru studii. Varianta unui loc de muncă peste hotare nu este exclusă nici de Marius Buricescu.
Marius Buricescu donează sânge o dată la două luni
“Am încercat de mai multe ori să găsesc ceva de lucru în afară. Am obţinut promisiuni şi atât. Îmi este teamă să plec de unul singur. Dacă aş pleca printr-o firmă, ar fi altceva”, spune bărbatul.
Pentru că nu are altă soluţie, la fiecare două luni se aşează răbdător în holul Centrului Judeţean de Transfuzii şi aşteaptă să îi vină rândul pentru a mai dona încă o dată din lichidul vital. A învăţat să treacă şi peste starea de slăbiciune a organismului pe care o resimte de fiecare dată.
“La început îmi era rău. Şi acum mă simt slăbit. Depinde cât eşti de odihnit şi de hrănit. Între timp şi org
